Strainul din vis

Clipesc des, incercand sa disting ceva in intunericul ce ma inconjoara. Brusc, ceva lumineaza locul in care sunt, si observ ca sunt inconjurata de mai multi oameni. Cu mine, suntem cincisprezece. Toti se uita confuzi in jur.
               Tresar cand, pe neasteptate, apare un strain in fata noastra. E imbracat intr-un costum negru, din epoca victoriana,cred, pe umeri avand o mantie neagra. In mana stanga are un baston cu un blazon pe care nu il disting. Strainul poarta o palarie neagra pe cap, o masca acoperindu-i o parte din chip. Singurele elemente pe care il pot distinge pe fata sa sunt ochiul drept si gura.
                  Ne zambeste, facandu-ne semn sa-l urmam. Se deschid usi mari, trei oameni din fata mea pornind curajosi inainte. Eu raman ultima, privindu-l pe acel om bizar, nesigura. El imi sopteste pe o voce joasa, calma : "Nu-ti fie teama." impingandu-ma in fata, usor, cu bastonul. Observ ca langa ochiul descoperit are un semn in forma de semiluna.
                  Inaintez cu pasi mari, intrand intr-o incapere uriasa, ticsita cu diverse obiecte. Imi intorc privirea spre acel barbat. Nu stiu de ce mereu imi vine sa-i spun "strain". Oare pentru ca-mi da senzatia ca el nu apartine locului? Ori senzatia aceea e pentru mine?
                     Vorbeste incet, aratand si explicand despre lucrurile din camera. Brusc, se intoarce si ne priveste serios. Ma pun in garda. Mi-e teama. Ma priveste drept in ochi, surazand. Intinde deodata bastonul spre un baiat din fata mea. I se adreseaza pe un ton ce-mi seamana a tachinare. Ii spune o ghicitoare. Apoi, intinde spre el mana dreapta, in care tine un pachet de carti de tarot. Il pofteste sa aleaga o carte. Nu sunt sigura ce carte alege. Stiu doar ca ghicitoarea si cartea au o legatura. Strainul continua "turul".
                Ne indreptam spre o alta incapere. Raman la urma, baiatul si strainul fiind in spatele meu. Aud un icnit si-mi intorc capul speriata. Doar strainul mai e in spatele meu.
                    Acelasi lucru se intampla atat de repede si in alte incaperi, incat abia realizez ca sunt ultima din tot grupul. Nu stiu de ce, dar nu imi mai este teama.
                    Intram intr-o camera mai mica, unde se afla un birou de lucru, pe care sunt mai multe hartii. Un sevalet este langa birou. Pe el e pictat un corb.
                    Strainul imi arunca oi privire calda. Imi vorbeste, dar eu ma incrunt, fiindca nu-i inteleg cuvintele din ghicitoare. Privesc pachetul de carti apoi imi intind mana incet. Privesc cartea pe care a tras-o : Nebunul.
                Imi ridic privirea spre strain si vad ca zambeste. Deschid gura sa-i raspund, dar totul dispare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright © viseinterpretare.blogspot.com | Interpretarea Viselor

Web Design Brasov